Ai un grajd plin, mirosul te urmărește până în curte și, în fiecare lună, plătești factura de curent ca și cum n-ai avea în spate o resursă pe care o arunci. Gunoiul, purinul și dejecțiile sunt, de fapt, energie nevalorificată. Întrebarea pe care o aud cel mai des de la fermierii cu 30, 50 sau 100 de capete nu este dacă merită biogazul, ci una foarte practică: cât mă costă, concret, să pornesc o astfel de instalație.

Răspunsul cinstit este că depinde. Nu de dragul de a evita cifra, ci pentru că o fermă de vaci nu seamănă cu una de porci, iar o curte plană lângă grajd cere alte lucrări decât un teren în pantă. Hai să vedem ce stă în spatele prețului, ce primești la cheie și cum se întoarce banul.

Ce influențează costul unei instalații de biogaz

Un cost instalație biogaz nu se rezumă la prețul echipamentului. El se compune din mai mulți factori, iar fiecare poate muta investiția în sus sau în jos. De aceea două ferme aparent identice pot primi oferte diferite.

Puterea instalată (kW)

Acesta este factorul principal. O micro-instalație pornește de la 20 kW și crește în trepte, în funcție de câtă materie primă produce ferma ta zilnic. Cu cât ai mai multe capete și mai mult gunoi disponibil, cu atât poți susține o putere mai mare. Nu are sens să supradimensionezi: o instalație prea mare rămâne pe jumătate goală, iar una prea mică nu acoperă consumul. Aici se decide grosul investiției.

Tipul de alimentare și de dejecții

Gunoiul de bovine, purinul de la porci sau dejecțiile avicole au consistențe și randamente diferite. Sistemul de încărcare, pompare și omogenizare se adaptează la ce ai în fermă. O alimentare mai lichidă cere alt echipament decât una solidă, iar asta se reflectă în preț.

Lucrările de instalare la fața locului

Aici apar surprizele, dacă nu sunt evaluate din timp. Turnarea fundației, racordurile electrice, distanța până la grajd, accesul utilajelor, eventuala nivelare a terenului: toate intră în deviz. O curte pregătită, plană și aproape de sursa de dejecții reduce vizibil costurile.

Accesoriile și automatizarea

Senzori, sistem de monitorizare de la distanță, stocare pentru digestat, eventual o unitate de cogenerare pentru căldură. Acestea pot fi incluse sau opționale, în funcție de cât de autonomă vrei să fie ferma.

Ce înseamnă o instalație la cheie

Când vorbim despre o soluție la cheie, ideea este simplă: primești ceva gata de utilizare, nu un set de piese pe care le combini singur. De regulă, o astfel de livrare include proiectarea adaptată fermei tale, echipamentul principal, montajul, punerea în funcțiune și instruirea ta sau a unui om din fermă.

Instalațiile sunt automatizate și gestionabile de la distanță, fără personal dedicat. Practic, le verifici de pe telefon și intervii doar când chiar e nevoie. Pentru o fermă mică, unde fiecare pereche de mâini contează, asta înseamnă mult.

Cum se amortizează investiția

Aici devine interesant. Prețul instalației de biogaz nu trebuie privit ca o cheltuială seacă, ci ca o investiție care lucrează în trei direcții în același timp.

• Energie electrică: produci curent pentru fermă și reduci sau elimini facturile, iar surplusul poate fi valorificat.
• Căldură: recuperezi căldura din proces pentru grajduri, apă caldă sau alte nevoi, economisind combustibil.
• Digestat: rămâi cu un îngrășământ de calitate pe care altfel l-ai fi cumpărat sau ai fi gestionat ca deșeu.

Adună aceste trei economii și vei vedea că amortizarea nu este o promisiune vagă. Durata exactă depinde de consumul fermei, de prețul energiei și de cât de bine este dimensionată instalația, însă logica este aceeași: cu cât folosești mai mult din ce produce, cu atât se întoarce mai repede investiția în biogaz.

Factori de cost, pe scurt

• Puterea instalată, în kW
• Tipul și volumul dejecțiilor disponibile zilnic
• Lucrările de fundație și racordare
• Distanța și accesul la fața locului
• Accesoriile: monitorizare, stocare digestat, cogenerare
• Nivelul de automatizare dorit

Întrebări frecvente

De la ce putere pornește o instalație pentru o fermă mică?

De regulă de la 20 kW, suficient pentru exploatații mici și mijlocii. Dimensiunea exactă se stabilește în funcție de câte capete ai și de cantitatea de dejecții produsă zilnic.

Pot estima costul fără o vizită în fermă?

Putem da o orientare după putere și tipul de fermă, însă o estimare serioasă cere câteva date despre teren, acces și consum. Așa eviți atât subdimensionarea, cât și surprizele la montaj.

În cât timp se amortizează?

Depinde de consumul tău, de prețul energiei și de cât de bine este dimensionată instalația. Cumulând economia la curent, căldură și îngrășământ, recuperarea devine vizibilă, însă cifra concretă o calculăm pe cazul tău.

Dacă vrei să afli ce ar însemna, în cifre, o astfel de instalație pentru ferma ta, putem sta de vorbă fără nicio obligație. Spune-ne câte capete ai și ce tip de dejecții produci, iar noi îți pregătim o estimare și o cerere de ofertă pe măsura exploatației tale.

Într-o fermă cu 30 de bovine se adună zilnic câteva sute de kilograme de gunoi și purin. Pentru mulți fermieri asta înseamnă o problemă de depozitare și miros. Pentru o instalație de biogaz înseamnă materie primă. Aceeași grămadă pe care o cărai cu tractorul devine sursă de curent pentru muls, pentru frigider de lapte sau pentru încălzirea casei. Hai să vedem concret cum se întâmplă transformarea aceasta, fără teorie complicată.

Cum funcționează biogaz: ideea de bază

Totul pleacă de la un proces natural numit digestie anaerobă. Adică descompunerea materiei organice de către bacterii, în lipsa oxigenului. Exact ce se întâmplă în stomacul unei vaci, doar că noi îl reproducem controlat, într-un rezervor închis. Bacteriile mănâncă dejecțiile și eliberează un gaz bogat în metan. Acel gaz îl ardem ca să producem energie. Restul rămâne ca îngrășământ. Atât e tot procesul de biogaz, în trei cuvinte: hrănești, gazifici, valorifici.

Procesul biogaz, pas cu pas

1. Colectarea materiei prime

Primul pas este adunarea dejecțiilor din adăpost. Gunoi de la bovine, purin, gunoi de la porci, dejecții avicole sau de la ovine, totul intră în joc. Materia se strânge într-un rezervor de alimentare, de unde este împinsă automat în digestor, în doze regulate. Nu trebuie să stai cu furca lângă instalație: pompele și sistemul de dozare fac treaba după un program prestabilit.

2. Digestia anaerobă în digestor

Aici se petrece partea importantă. Materia ajunge în digestor, un rezervor etanș și izolat termic, unde este menținută constant la o temperatură de 39 până la 42 de grade Celsius. Este intervalul în care bacteriile mezofile lucrează cel mai bine. Conținutul se amestecă ușor, periodic, ca să nu se formeze cruste și ca hrana să ajungă uniform la toate microorganismele. În câteva săptămâni de ședere, bacteriile descompun materia și eliberează gazul.

3. Producerea biogazului bogat în metan

Gazul rezultat se numește biogaz și se ridică spre partea superioară a digestorului, unde se acumulează sub o cupolă. Compoziția lui este în mare parte:

• metan (CH4), partea combustibilă, de obicei între 50 și 65 la sută
• dioxid de carbon, gazul care nu arde
• urme de alte gaze, în cantități mici

Cu cât procentul de metan este mai mare, cu atât gazul are putere calorică mai bună și produce mai multă energie.

4. Cogenerarea: electricitate și căldură

Biogazul colectat este trimis către unitatea de cogenerare. Practic, un motor arde gazul și antrenează un generator, exact ca un grup electrogen, doar că pe combustibil propriu. De aici rezultă două lucruri în același timp:

• energie electrică, pe care o folosești în fermă sau o livrezi în rețea
• căldură, recuperată din motor, bună pentru încălzirea grajdurilor, a apei sau a locuinței

O parte din această căldură se întoarce în digestor, ca să-l mențină la temperatura de lucru. Așa, instalația își asigură singură o bună parte din nevoia proprie de încălzire.

5. Digestatul, îngrășământul care rezultă

După ce bacteriile și-au făcut treaba, în digestor rămâne digestatul. Este un material lichid sau semilichid, bogat în azot și fosfor, mult mai stabil și mai puțin mirositor decât gunoiul brut. Îl poți împrăștia pe câmp ca îngrășământ organic de calitate, reducând cheltuiala cu fertilizanții chimici. Practic, nimic nu se pierde: ce a intrat ca dejecție iese ca energie și ca hrană pentru sol.

Din ce este alcătuită instalația

O micro-instalație nu ocupă o platformă industrială. Componentele principale sunt simple:

• Rezervorul de oțel izolat, digestorul propriu-zis, în care are loc fermentarea la temperatură controlată.
• Cupola cu dublă membrană, montată deasupra rezervorului, care stochează gazul produs și menține presiunea constantă.
• Containerul tehnologic, unde se află motorul, generatorul, pompele și tabloul de comandă cu automatizarea.

Automatizat și monitorizat de la distanță

Poate cea mai bună veste pentru un fermier ocupat: o astfel de instalație nu cere un om dedicat lângă ea. Sistemul de automatizare reglează singur alimentarea, temperatura, amestecarea și funcționarea motorului. Totul poate fi urmărit de la distanță, de pe telefon sau calculator, cu alerte dacă apare ceva neobișnuit. Vezi câtă energie produci, cât gaz ai în cupolă și cum se comportă procesul, fără să întrerupi munca de la fermă.

Întrebări frecvente

De la ce dimensiune a fermei merită o instalație de biogaz?

Soluțiile pornesc de la 20 kW și sunt gândite pentru ferme mici și mijlocii. Dacă ai un efectiv constant de animale care produce dejecții zilnic, ai deja materia primă necesară.

Miroase urât o instalație de biogaz?

Procesul se desfășoară într-un sistem închis și etanș, așa că mirosul scade considerabil față de o platformă de gunoi deschisă. În plus, digestatul rezultat este mult mai puțin mirositor decât dejecțiile brute.

Trebuie să mă pricep la tehnică pentru a o folosi?

Nu. Instalația este automatizată și se gestionează de la distanță. Primești o soluție gata de utilizare, iar funcționarea zilnică nu îți răpește timp.

Dacă vrei să afli ce capacitate s-ar potrivi fermei tale și cât ai putea economisi, îți putem face o estimare pe baza efectivului de animale și a consumului actual de energie.

Dacă ai animale în gospodărie sau în fermă, știi deja că gunoiul se adună mai repede decât ai vrea. Trebuie depozitat undeva, miroase în zilele călduroase, atrage muște și, de multe ori, costă bani buni ca să-l transporți sau să scapi de el. Iar vecinii nu sunt mereu încântați. E o bătaie de cap pe care fermierul o cunoaște prea bine.

Vestea bună e că lucrurile pe care vrei să le arunci sunt, de fapt, materie primă. Biogazul din gunoi îți transformă o cheltuială într-o sursă de energie și de venit. În rândurile de mai jos îți explicăm pe înțelesul tuturor cum funcționează și ce poți obține dintr-o micro-instalație.

De ce este gunoiul o resursă, nu un deșeu

În gunoi și în dejecții există materie organică plină de energie. Atunci când o lași la grămadă, această energie se pierde în aer sub formă de metan și de mirosuri neplăcute. Practic, plătești ca să arunci ceva care ar putea să-ți încălzească grajdul sau să-ți reducă factura la curent.

Într-o instalație de biogaz, aceeași materie este descompusă controlat, fără oxigen, de bacterii care produc gaz combustibil. În loc să polueze, energia ajunge la tine acasă. Iar ce rămâne după proces nu se pierde, ci devine un îngrășământ valoros.

Ce tipuri de gunoi și dejecții se pot folosi

Aproape orice provine de la animalele din fermă intră în discuție. Fiecare tip are randamentul lui, dar toate sunt valoroase:

• Gunoi de bovine: cel mai răspândit, stabil și ușor de gestionat în instalație.
• Dejecții porcine (purin): lichide, bogate, foarte potrivite pentru sistemele pe purin.
• Gunoi de ovine și caprine: solid, bun ca aport în amestec.
• Găinaț de la păsări: foarte concentrat și productiv, folosit de obicei împreună cu alte substraturi.

Gunoi solid sau purin: care e diferența

Pe scurt, contează cât de lichid este materialul tău. Instalațiile pe purin lucrează cu dejecții lichide, ușor de pompat și de amestecat, tipice fermelor de porcine sau celor de bovine cu sistem de spălare. Instalațiile pe gunoi solid sunt gândite pentru gunoiul de grajd cu paie, mai dens, așa cum apare la bovine și ovine ținute pe așternut.

În practică, multe ferme folosesc un amestec. Important este ca instalația să fie aleasă potrivit cu ce ai efectiv în curte, nu invers.

Ce câștigi concret

Valorificarea dejecțiilor prin biogaz aduce beneficii care se simt repede în buget și în liniștea de zi cu zi:

• Energie electrică pentru ferma ta, de la 20 kW în sus, gata de utilizat.
• Căldură pentru grajduri, locuință, apă caldă sau procese din fermă.
• Digestat, adică un îngrășământ organic de calitate, mai ușor de absorbit de plante decât gunoiul brut.
• Mai puțin miros și mai puține emisii, pentru că fermentarea are loc într-un sistem închis.
• Venit suplimentar și costuri reduse de eliminare a dejecțiilor.

Digestatul merită o vorbă în plus. După fermentare, azotul devine mai disponibil pentru culturi, iar mirosul scade simțitor. Îl împrăștii pe câmp ca pe un îngrășământ natural, fără să mai cumperi la fel de mult fertilizant chimic.

Ce mai poți adăuga în instalație

Gunoiul poate fi completat cu cosubstraturi care cresc producția de gaz, folosind ce oricum prisosește în fermă. Nu vorbim despre culturi cultivate special pentru energie, ci despre resturi reale din gospodărie:

• Resturi vegetale și deșeuri de la recoltă.
• Resturi de furaje sau siloz alterat.
• Zer și subproduse de la prelucrarea laptelui.
• Resturi de fructe și legume.

Aceste adaosuri se pun în amestec cu măsură, ca să păstrezi instalația echilibrată și stabilă. Practic, transformi încă un flux de deșeuri într-un plus de energie.

Întrebări frecvente

De cât gunoi am nevoie ca să merite?

Chiar și fermele mici pot folosi o micro-instalație de la 20 kW. Cantitatea exactă depinde de numărul de animale și de tipul de dejecții, însă soluțiile sunt gândite tocmai pentru ferme mici și mijlocii, nu doar pentru cele mari.

Instalația miroase sau face mizerie?

Nu. Fermentarea are loc într-un sistem închis și automatizat, iar rezultatul este chiar reducerea mirosurilor față de o grămadă de gunoi lăsată în aer liber.

Pot folosi digestatul direct pe câmp?

Da. Digestatul rezultat este un îngrășământ organic pe care îl aplici pe terenurile tale, reducând nevoia de fertilizanți cumpărați.

Primul pas

Dacă te-ai săturat să tot cari și să tot plătești pentru gunoi, poate e momentul să-l pui la treabă. Spune-ne câte animale ai și ce tip de dejecții aduni, iar noi îți arătăm ce micro-instalație de biogaz ți s-ar potrivi. Fără obligații, doar o discuție de la fermier la fermier.

Oricine ține o fermă știe cât a ajuns să coste un sac de îngrășământ chimic. Prețurile la azotat și complexe au crescut an de an, iar bugetul de fertilizare poate mânca o bună parte din profitul culturii. La asta se adaugă o altă bătaie de cap: ce faci cu gunoiul și purinul care se strâng zilnic în gospodărie? Vestea bună este că aceste două probleme au o singură soluție. Reziduul rămas după producerea de biogaz, numit digestat, este un îngrășământ organic de calitate, pe care îl ai practic la tine acasă.

Ce este digestatul

Digestatul este materialul care rămâne după digestia anaerobă a gunoiului, a purinului și a altor resturi organice într-o instalație de biogaz. Pe scurt, bacteriile descompun materia organică fără oxigen, extrag energia sub formă de gaz metan, iar ce rămâne este un fertilizant bogat în nutrienți. Spre deosebire de gunoiul de grajd nefermentat, digestatul a trecut deja printr-un proces controlat, așa că ajunge pe câmp într-o formă mult mai prietenoasă pentru plante și pentru fermier.

Ce proprietăți are ca îngrășământ

Mulți se tem că, scoțând gazul, pierzi și valoarea fertilizantă. În realitate, lucrurile stau invers. Digestia păstrează azotul (N), fosforul (P) și potasiul (K), însă le aduce într-o formă cu disponibilitate mai mare pentru plante. Asta înseamnă un efect mai rapid după aplicare, comparabil cu cel al îngrășămintelor minerale.

Pe lângă conținutul de nutrienți, digestatul în agricultură are câteva avantaje practice care contează enorm la firul ierbii:

• Este aproape inodor, spre deosebire de purinul proaspăt, deci poți lucra mai aproape de gospodării și de localitate.
• Are o compoziție mai omogenă, ceea ce face dozarea mult mai ușoară și predictibilă.
• Procesul de fermentare reduce semințele de buruieni viabile, așa că nu îți însămânțezi câmpul cu probleme.
• Scade riscul sanitar, fiindcă o bună parte dintre agenții patogeni nu supraviețuiesc digestiei.

Cum se folosește pe teren

Digestatul se aplică similar cu purinul, prin cisterne cu furtune sau injectoare, fie înainte de însămânțare, fie ca îngrășare în vegetație. Pentru a reduce pierderile de azot în aer, cel mai bine este să îl încorporezi rapid în sol. Aplicat constant, hrănește viața microbiană din pământ, îmbunătățește structura solului și capacitatea acestuia de a reține apa. Practic, nu doar hrănești cultura din anul curent, ci investești în fertilitatea terenului pe termen lung.

Un beneficiu greu de ignorat este independența. Producând propriul fertilizant, reduci semnificativ dependența de îngrășămintele cumpărate și de fluctuațiile lor de preț. În plus, digestatul este acceptat în agricultura ecologică, atunci când provine din materii prime potrivite, ceea ce deschide ușa către culturi certificate. Trebuie doar să respecți limitele legale pentru efluenți și planul de fertilizare, ca să aplici cantitatea corectă pe hectar și să protejezi apele.

Digestat sau îngrășământ chimic

• Cost: digestatul îl produci din resurse proprii; îngrășământul chimic îl cumperi la prețul pieței.
• Nutrienți: ambele aduc N, P și K; digestatul adaugă și materie organică pentru sol.
• Efect asupra solului: chimicul hrănește planta, digestatul hrănește și solul.
• Reziduuri: digestatul valorifică gunoiul; chimicul nu rezolvă problema gunoiului din fermă.
• Disponibilitate: îl ai la îndemână, fără să depinzi de aprovizionare sau de transport.

Întrebări frecvente

Digestatul poate înlocui complet îngrășămintele chimice?

În multe situații, da, mai ales la culturile care nu cer doze foarte ridicate. Recomandarea este să faci o analiză de sol și una a digestatului, ca să dozezi corect. Uneori se completează cu o cantitate mică de mineral, dar majoritatea necesarului poate fi acoperită din digestat.

Are miros neplăcut când îl aplic?

Mult mai puțin decât purinul nefermentat. Digestia reduce semnificativ compușii responsabili de miros, așa că aplicarea este mai suportabilă atât pentru tine, cât și pentru vecini.

Pot folosi digestatul în ferma ecologică?

Da, dacă materiile prime intrate în instalație respectă condițiile pentru agricultura ecologică. Merită verificat cu organismul de certificare înainte, însă digestatul este recunoscut ca fertilizant organic valoros.

Dacă te gândești cum să transformi gunoiul din fermă în energie, căldură și un îngrășământ de calitate, o micro-instalație de biogaz poate fi pasul potrivit. Spune-ne câteva detalii despre ferma ta și vedem împreună ce soluție ți se potrivește.

Dacă ai o fermă și te-ai gândit la biogaz, prima întrebare care îți vine în minte este firească: câte animale îmi trebuie de fapt? Răspunsul scurt și sincer este că nu există o cifră magică, valabilă pentru oricine. Numărul de capete necesar variază în funcție de specie, de cantitatea de dejecții pe care o produc animalele tale și de modul în care sunt crescute. Vestea bună este că, în multe cazuri, ai nevoie de mult mai puține animale decât crezi.

Hai să lămurim împreună de ce variază atât de mult și cum poți estima dacă ferma ta este pregătită pentru o micro-instalație de biogaz.

De ce nu există un singur număr de capete pentru biogaz

Mulți fermieri caută o cifră fixă, un fel de prag clar: „de la atâtea vaci în sus, merită". În realitate, dimensionarea unei instalații de biogaz pleacă de la cantitatea și calitatea dejecțiilor disponibile, nu de la numărul de animale în sine. Iar acestea diferă enorm de la o specie la alta.

Gândește-te logic: o vacă de lapte produce zilnic o cantitate de dejecții mult mai mare decât o oaie sau o găină. Deci, pentru aceeași putere instalată, vei avea nevoie de un număr foarte diferit de capete în funcție de animalele pe care le crești.

Cum se compară speciile, pe scurt

• Bovine: produc volume mari de dejecții, cu o producție bună de biogaz. De regulă, este nevoie de cele mai puține capete pentru a alimenta o instalație mică.
• Porcine: dejecții cu potențial energetic ridicat; un efectiv mediu de porci poate susține bine o micro-instalație.
• Avicole: găinațul este foarte bogat energetic, însă trebuie gestionat cu atenție și adesea combinat cu alte substraturi.
• Ovine: cantitatea pe cap este mai mică, așa că, de obicei, este nevoie de un efectiv mai numeros sau de cosubstraturi.

Acestea sunt orientări generale, prudente. Cifrele exacte se stabilesc abia după ce ne uităm concret la ferma ta.

Rolul modului de stabulație

Un detaliu pe care fermierii îl trec adesea cu vederea: contează enorm cum sunt ținute animalele. În stabulație legată sau în adăposturi unde dejecțiile se colectează ușor, recuperezi aproape tot materialul util. La pășunat sau în sisteme deschise, o bună parte din dejecții rămâne pe câmp și nu ajunge în instalație.

De aceea, două ferme cu același număr de capete pot avea nevoie de instalații diferite, sau una poate fi pregătită pentru biogaz, iar cealaltă nu. Modul de colectare a dejecțiilor este, practic, jumătate din poveste.

Cum se face dimensionarea corectă a instalației de biogaz

Dimensionarea serioasă a unei ferme de biogaz nu pornește de la presupuneri, ci de la date concrete despre fermă. Iată pașii pe care îi parcurgem împreună:

• Estimarea dejecțiilor zilnice: calculăm cât material organic produce ferma ta în fiecare zi, în funcție de specie și efectiv.
• Conținutul în substanță uscată: contează cât de „concentrate" sunt dejecțiile, pentru că apa în plus nu produce gaz.
• Potențialul de producție de gaz: fiecare tip de substrat are un randament diferit, iar acesta influențează direct puterea instalației.
• Posibilitatea de cosubstraturi: resturi vegetale, zer, deșeuri din procesare sau siloz pot completa rețeta și ridica producția.

Tocmai aici intervine flexibilitatea. Dacă efectivul tău de animale este pe limită, adăugarea de cosubstraturi poate compensa și poate face instalația perfect viabilă. Practic, nu te uiți doar la numărul de capete, ci la întregul „meniu" de materie organică disponibil la fermă.

Instalațiile mici, de la 20 kW, schimbă regulile

Mulți fermieri renunță la idee pentru că își imaginează doar instalații uriașe, gândite pentru ferme industriale. În realitate, micro-instalațiile de la 20 kW au fost create exact pentru ferme mici și mijlocii, cu efective modeste.

Asta înseamnă că nu trebuie să ai sute de capete ca să profiți de biogaz. O fermă de familie, cu un efectiv rezonabil de bovine sau porcine, poate produce energie pentru consum propriu, poate reduce facturile și poate gestiona mai bine dejecțiile. Iar digestatul rămas devine un îngrășământ valoros pentru terenurile tale.

Întrebări frecvente

Pot face biogaz dacă am o fermă mică?

Da. Instalațiile de la 20 kW sunt gândite tocmai pentru efective modeste. Dacă numărul de capete este pe limită, cosubstraturile pot completa producția.

Contează ce specii am în fermă?

Foarte mult. Bovinele, porcinele, ovinele și avicolele produc cantități și tipuri diferite de dejecții, așa că numărul de capete necesar diferă de la caz la caz.

Pot combina mai multe surse de materie organică?

Da, și de multe ori este recomandat. Amestecul de dejecții cu resturi vegetale sau alte cosubstraturi îmbunătățește producția și stabilizează funcționarea instalației.

Hai să aflăm cifrele pentru ferma ta

Cea mai sigură cale de a ști câte animale îți trebuie este să pornim de la situația reală a fermei tale, nu de la estimări generale. Îți oferim o evaluare gratuită, în care analizăm efectivul, modul de stabulație și resursele disponibile, ca să vezi clar dacă o micro-instalație de biogaz are sens pentru tine. Spune-ne câteva detalii despre fermă și facem împreună primii pași.

Dacă ții o fermă, ai simțit deja pe pielea ta cum factura la curent a urcat de la an la an. Mulsul, răcirea laptelui, ventilația în grajd, pompele, iluminatul: toate consumă, iar prețul energiei nu mai iartă pe nimeni. Mulți fermieri ne spun același lucru, că lucrează mult și rămân cu tot mai puțin în buzunar tocmai din cauza costurilor cu energia. Aici intră în discuție energia regenerabilă în fermă, iar dintre toate variantele, biogazul are câteva atuuri pe care merită să le cunoști.

De ce biogazul, și nu doar panouri sau eoliană

Solarul și eoliana sunt soluții bune, nimeni nu spune contrariul. Problema lor e simplă: depind de vreme. Panourile produc ziua și aproape deloc iarna, când cerul e mohorât cu săptămânile. Turbina se învârte doar când bate vântul. În rest, te bazezi tot pe rețea.

Biogazul funcționează altfel. Instalația produce energie constant, zi și noapte, vara și iarna, indiferent dacă afară plouă sau ninge. Iar combustibilul nu trebuie cumpărat de nicăieri: este chiar gunoiul și purinul pe care ferma ta le generează oricum. Practic, transformi o problemă de gestionat într-o sursă de energie.

• Producție constantă: energie 24 din 24, tot anul, fără pauze meteo.
• Materie primă proprie: gunoi, purin, resturi vegetale, lucruri pe care le ai deja în curte.
• Dublu beneficiu: nu doar curent, ci și căldură utilă în paralel.
• Digestat ca bonus: rămâne un îngrășământ valoros pentru terenuri.

Ce câștigi concret: autoconsum electric și termic

Aici e partea care îi convinge pe cei mai mulți fermieri. O micro-instalație de biogaz, pornind de la 20 kW, îți acoperă o bună parte din consumul curent. Vorbim despre autoconsum energie fermă real, adică produci și folosești pe loc, fără să mai plătești fiecare kilowatt la preț de furnizor.

Și nu se oprește la electricitate. Procesul generează și căldură, iar căldura asta are zeci de utilizări practice într-o fermă:

• încălzirea laptelui pentru viței și a apei la sala de muls;
• menținerea temperaturii în spațiile de creștere a animalelor tinere;
• uscarea furajului sau a cerealelor;
• apă caldă pentru igienizare și procesele zilnice.

Dacă produci mai mult decât consumi, surplusul nu se pierde. Energia electrică în plus poate fi valorificată, iar căldura suplimentară intră în alte procese din gospodărie. Banii care până ieri plecau lunar către furnizor rămân, de acum, în fermă.

Independența energetică te face mai puternic

Dincolo de cifre, e vorba de ceva mai important: liniștea. O fermă care își produce singură energia nu mai tremură la fiecare scumpire anunțată la televizor. Independența energetică agricolă înseamnă că ai sub control un cost major, în loc să-l suporți pasiv.

O fermă cu energie proprie e pur și simplu mai rezistentă. Trece mai ușor peste iernile grele, peste creșterile de prețuri, peste perioadele în care rețeaua are probleme. Și e mai competitivă, fiindcă produce la un cost mai mic decât vecinul care plătește tot din rețea. Pe termen lung, asta face diferența între o fermă care abia se descurcă și una care crește.

Privit așa, biogazul ca energie verde nu e doar o alegere ecologică, ci una pragmatică, de bun-simț economic.

Întrebări frecvente

De la ce dimensiune de fermă merită biogazul?

O micro-instalație devine rentabilă chiar și la ferme mici și mijlocii. Pornim de la 20 kW, special gândit pentru cei care au câteva zeci de animale și o cantitate constantă de gunoi sau purin disponibilă.

Funcționează și iarna, când e frig?

Da. Spre deosebire de solar, biogazul produce constant tot anul. Procesul se desfășoară în interiorul instalației și nu depinde de soare sau de vânt, așa că iarna obții atât curent, cât și căldură, exact când ai cea mai mare nevoie de ele.

Ce fac cu digestatul rămas?

Digestatul este un îngrășământ organic de calitate, mai ușor de asimilat de plante decât gunoiul brut. Îl folosești pe propriile terenuri și reduci cheltuiala cu fertilizanții cumpărați.

Dacă te-ai gândit vreodată cum ar fi să nu mai depinzi de prețul curentului, hai să vedem împreună ce s-ar potrivi fermei tale. Spune-ne câteva detalii despre activitatea ta și îți arătăm, fără obligații, ce ar putea însemna o micro-instalație de biogaz la tine în curte.

Dacă te gândești să-ți pui o micro-instalație de biogaz, prima întrebare pe care o auzi de la oricine se pricepe sună cam așa: pe ce o alimentezi? Răspunsul nu e la fel pentru toată lumea. O fermă de oi cu gunoi uscat și una de porci cu mult purin lichid au nevoi complet diferite. De aceea există două variante, iar alegerea corectă între ele îți economisește bani și bătăi de cap pe termen lung.

În articolul de față îți explicăm pe înțelesul tuturor diferența dintre o instalație pe gunoi solid și una pe purin și gunoi. Scopul e simplu: la final să știi spre care dintre ele să te uiți, pornind de la ceea ce produce efectiv ferma ta.

Instalația pe gunoi solid: simplă și fără bazin de stocare

Acest tip de instalație este gândit pentru fermele care strâng în principal gunoi de grajd consistent, gros, cu paie sau așternut în el. Vorbim despre gunoiul tipic de la bovine crescute pe pat adânc, de la oi sau de la păsări. Materialul se introduce ca atare, fără să fie nevoie de un sistem de pompare a lichidelor.

Ce caracteristici are

• Funcționează cu materie organică solidă, încărcată periodic.
• Nu necesită bazin de stocare pentru efluenți lichizi, ceea ce simplifică mult construcția.
• Ocupă mai puțin spațiu și cere o infrastructură mai modestă.
• Este mai ușor de integrat într-o gospodărie care nu are canale de evacuare sau fose deja construite.

Pentru ce ferme se potrivește

Dacă ai bovine pe așternut uscat, o turmă de ovine sau o fermă avicolă, este foarte probabil ca varianta pe gunoi solid să fie cea logică. Practic, ori de câte ori gunoiul tău se poate lua cu furca și nu curge, ești pe terenul acestei instalații. Fermele mici, cu animale puține și fără spălare pe apă a halelor, se regăsesc cel mai des aici.

Instalația pe purin și gunoi: cu bazin de stocare

A doua variantă este construită pentru ferme care produc cantități importante de efluenți lichizi. Purinul, adică amestecul de urină, apă de spălare și dejecții fluide, se adună rapid și trebuie gestionat undeva. Aici intervine bazinul de stocare, o piesă esențială a acestui sistem.

Ce caracteristici are

• Procesează atât fracția lichidă (purin), cât și gunoiul, printr-un sistem de alimentare adaptat materialului fluid.
• Include un bazin de stocare pentru efluenți, care preia și omogenizează materialul înainte de fermentare.
• Permite o alimentare mai constantă a fermentatorului, fiindcă lichidul se pompează ușor.
• Necesită o infrastructură ceva mai amplă: bazin, conducte, eventual sisteme de amestecare.

Pentru ce ferme se potrivește

Fermele de porcine sunt exemplul clasic, pentru că acolo purinul domină. Tot aici intră fermele de bovine cu stabulație liberă pe pardoseală spălată, unde dejecțiile se colectează lichid, precum și fermele de ovine de dimensiuni mai mari care folosesc sisteme umede. Dacă ai deja canale de colectare și o fosă în gospodărie, această variantă valorifică ceea ce ai construit.

Cum alegi între cele două tipuri de alimentare

Decizia nu se ia după preferințe, ci după realitatea din curte. Sunt trei criterii care contează cu adevărat.

Tipul de efluenți pe care îi produce ferma

Este întrebarea de bază. Dacă dejecțiile tale sunt solide și se manevrează cu utilaje pentru gunoi, mergi spre instalația pe gunoi solid. Dacă predomină purinul lichid, ai nevoie de varianta cu bazin de stocare. Multe ferme produc un amestec, iar atunci proporția înclină balanța într-o parte sau alta.

Sistemul de stabulație

Felul în care ții animalele spune aproape totul. Pat adânc cu paie înseamnă gunoi solid. Pardoseală cu grătare sau hale spălate cu apă înseamnă purin. Înainte de orice calcul, uită-te pur și simplu la cum se strâng dejecțiile în adăposturile tale.

Infrastructura existentă

Contează și ce ai deja. O gospodărie fără fose și fără canalizare se pretează mai bine la o instalație pe gunoi solid, care nu cere bazin. Dacă în schimb ai investit deja în bazine și sisteme de colectare a purinului, ar fi păcat să nu le folosești cu varianta potrivită.

Întrebări frecvente

Pot trece de la o instalație pe gunoi solid la una pe purin mai târziu?

În principiu, da, dar implică modificări serioase, mai ales adăugarea unui bazin de stocare și a sistemelor de pompare. De aceea e mai înțelept să alegi tipul de alimentare corect de la început, gândindu-te și la cum ar putea evolua ferma.

Dacă am și animale pe pat uscat, și hale spălate, ce aleg?

Atunci se analizează ce cantitate predomină și cum se pot combina fluxurile. De multe ori varianta pe purin și gunoi acoperă mai bine o astfel de situație mixtă, fiindcă preia ambele tipuri de material.

Bazinul de stocare ocupă mult loc?

Depinde de mărimea fermei și de cantitatea de purin produsă. Dimensionarea se face în funcție de numărul de animale și de ritmul de evacuare, tocmai pentru a nu construi nici prea mic, nici inutil de mare.

Alegerea între cele două tipuri de instalații nu trebuie să fie o loterie. Dacă vrei să fii sigur că mergi pe varianta potrivită pentru animalele și gospodăria ta, contactează-ne pentru o scurtă consultanță. Ne uităm împreună la ce produce ferma și îți spunem ce alimentare ți se potrivește.

Aproape orice fermier cu animale a trecut prin asta: vântul bate spre case, telefonul sună și apare un reproș despre miros. Pe măsură ce localitățile se extind, tot mai multe ferme ajung lipite de zone locuite, iar tensiunile cu vecinii devin o problemă reală, nu doar o neplăcere de moment. La toate astea se adaugă presiunea de mediu, controalele și cerințele tot mai stricte privind gestionarea dejecțiilor.

Vestea bună este că reducerea emisiilor de fermă nu mai înseamnă compromisuri costisitoare. O micro-instalație de biogaz rezolvă în același timp două lucruri care păreau separate: scapi de mirosuri și tai gazele cu efect de seră, transformând o problemă într-o sursă de energie.

De unde vin de fapt mirosurile și emisiile

Când dejecțiile se descompun în aer liber, în bazine deschise sau pe platforme, ele eliberează necontrolat un amestec de compuși. Doi dintre ei contează cel mai mult. Metanul este un gaz cu efect de seră de zeci de ori mai puternic decât dioxidul de carbon și se ridică direct în atmosferă. Amoniacul și compușii cu sulf sunt, în schimb, principalii responsabili pentru mirosul înțepător care se simte la sute de metri.

Practic, atunci când lași dejecțiile descoperite, pierzi de două ori: dai drumul în aer unei energii valoroase și produci exact mirosurile care îți pun probleme cu vecinii.

Cum intervine digestia anaerobă

Inima unei micro-instalații este digestorul, un rezervor închis în care dejecțiile fermentează fără oxigen. Aici se schimbă totul, pentru că procesul se desfășoară controlat, nu la întâmplare.

• Captarea metanului: în loc să fie eliberat în atmosferă, metanul este colectat și folosit drept combustibil. Gazul care altfel încălzea planeta îți încălzește acum grajdul sau îți produce curent.
• Reducerea amoniacului și a mirosurilor: fermentația controlată descompune compușii responsabili de miros, iar materialul rezultat are un iz mult mai blând, apropiat de cel al pământului reavăn.
• Digestat mai bun ca îngrășământ: ce rămâne după fermentare este un digestat stabil, mai ușor de absorbit de plante decât gunoiul brut.

Un plus important vine din acoperirea bazinelor de stocare. Chiar și după digestor, un bazin acoperit împiedică emisiile reziduale să scape și prinde ultimele cantități de gaz. Este o măsură simplă care întregește efectul și aduce o reducere suplimentară de mirosuri.

Beneficiul de trei ori sustenabil

Aici biogazul devine cu adevărat interesant pentru o fermă sustenabilă. O singură instalație evită emisii pe trei planuri în același timp:

• La producerea de electricitate: curentul generat din biogaz înlocuiește energie pe care altfel ai fi luat-o din rețea, adesea produsă din surse poluante.
• La producerea de căldură: căldura recuperată încălzește spații, apă tehnologică sau chiar locuința, fără să mai arzi combustibili fosili.
• Din gestionarea dejecțiilor: metanul care s-ar fi pierdut din gunoi este captat și valorificat, nu eliberat în aer.

Ca să fie clar cât cântăresc aceste cifre: la fiecare 10 kW instalați se evită emisii echivalente cu aproximativ 100 de autoturisme scoase de pe șosea. O instalație modestă, dimensionată pentru o fermă mică sau mijlocie, are deci un efect surprinzător de mare asupra gazelor cu efect de seră din agricultură.

Ce câștigi concret la fermă

• Mai puține mirosuri și, implicit, relații mai liniștite cu vecinii și cu autoritățile.
• Energie proprie, mai puțină dependență de prețurile din rețea.
• Un îngrășământ mai valoros din aceleași dejecții pe care oricum le ai.
• Un argument solid de conformare la cerințele de mediu, fără bătăi de cap.

Întrebări frecvente

Biogazul scapă complet de miros?

Nu dispare absolut orice iz, dar reducerea este semnificativă. Combinația dintre digestor și bazine de stocare acoperite elimină marea parte a compușilor care provoacă mirosul înțepător resimțit de vecini.

O micro-instalație merită pentru o fermă mică?

Da. Tocmai fermele mici și mijlocii simt cel mai acut presiunea mirosurilor și a facturilor la energie. O instalație dimensionată corect se plătește prin energia produsă și prin problemele de mediu pe care le previne.

Ce fac cu materialul rămas după fermentare?

Digestatul se folosește ca îngrășământ pe terenurile proprii. Este mai stabil și mai ușor de asimilat de plante decât gunoiul brut, așa că închizi cercul chiar în fermă.

Dacă te confrunți cu mirosuri, cu vecini nemulțumiți sau pur și simplu vrei să profiți de energia care acum se pierde din dejecții, putem analiza împreună ce dimensiune de instalație ți se potrivește. Spune-ne câte animale ai și îți arătăm la ce reducere de emisii te poți aștepta.

O micro-instalație de biogaz este o investiție serioasă pentru o fermă mică sau mijlocie, însă vestea bună este că rar trebuie să o duci singur, din buzunar. În practică, o astfel de investiție poate fi sprijinită prin mai multe tipuri de programe, de la fonduri pentru agricultură până la scheme dedicate energiei curate. Important este să înțelegi cum funcționează finanțarea biogaz România în linii mari și ce te ajută să ai un dosar solid atunci când se deschid sesiunile de depunere.

În acest articol nu îți promitem sume sau procente fixe, pentru că aceste condiții se schimbă de la o sesiune la alta. Îți explicăm, în schimb, logica din spatele sprijinului și cum te poți pregăti din timp.

Ce tipuri de sprijin pot exista pentru biogaz

Sursele de finanțare pentru o instalație de biogaz nu sunt toate la fel și, de obicei, se suprapun mai multe direcții. Pe scurt, merită să te uiți la următoarele categorii.

• Fonduri europene pentru agricultură și dezvoltare rurală. Multe ferme accesează sprijin prin programe gândite pentru modernizarea exploatațiilor și pentru investiții care aduc valoare adăugată în mediul rural.
• Scheme pentru energie regenerabilă și eficiență energetică. O instalație de biogaz produce energie din resurse pe care ferma deja le are, așa că se încadrează adesea în logica acestor programe de sprijin energie regenerabilă fermă.
• Sprijin pentru economia circulară. Transformarea gunoiului de grajd și a resturilor vegetale în energie și în îngrășământ este exact tipul de proiect pe care îl vizează aceste fonduri.

Pe lângă acestea, mai apar periodic subvenții biogaz și apeluri specifice, naționale sau regionale. Tocmai de aceea nu există un singur răspuns valabil pentru toți. Combinația potrivită depinde de fermă și de momentul în care depui.

Ce influențează eligibilitatea

Înainte să te gândești la sume, gândește-te la eligibilitate. Aici câțiva factori contează mai mult decât alții.

În primul rând, tipul fermei și dimensiunea ei. O exploatație zootehnică cu animale are deja materia primă la îndemână, ceea ce simplifică multe lucruri. Apoi contează scopul investiției: dacă instalația reduce costurile cu energia, valorifică deșeurile și scade emisiile, proiectul devine mai atractiv pentru cei care evaluează dosarul.

Al treilea element, și poate cel mai subestimat, este documentația. Un proiect bine pus la punct, cu calcule corecte privind cantitatea de materie primă disponibilă, producția estimată de energie și impactul de mediu, face diferența între un dosar care trece și unul care se întoarce cu observații. Fondurile europene agricultură premiază proiectele clare și realiste, nu pe cele scrise în grabă.

Cum ajută o instalație la cheie la dosar

Aici intervine avantajul unei soluții la cheie. Când instalația vine cu un proiect tehnic complet, cu specificații, dimensionare și estimări de producție gata pregătite, jumătate din munca pentru dosar este deja făcută. Evaluatorii văd că investiția este fundamentată tehnic, nu doar o intenție pe hârtie. În plus, eviți situația în care afli prea târziu că lipsesc avize sau documente.

Pași orientativi pentru a accesa o finanțare

Fiecare program are regulile lui, dar drumul general arată cam la fel. Iată o schemă pe care o poți folosi ca punct de plecare.

• Evaluarea inițială. Verifici ce resurse are ferma, ce buget poți susține și ce program ți s-ar potrivi.
• Proiectul tehnic. Pregătești documentația, dimensionezi instalația și estimezi producția, costurile și beneficiile.
• Depunerea. Completezi dosarul conform condițiilor din apelul activ și respecți termenele.
• Implementarea. După aprobare, montezi instalația, raportezi etapele și păstrezi documentele pentru verificări.

Sfatul nostru sincer: nu lăsa pregătirea pe ultima sută de metri. Un dosar bun se construiește în săptămâni, nu în câteva zile înainte de deadline.

Întrebări frecvente

Cât sprijin pot primi pentru o instalație de biogaz?

Depinde de programul accesat, de tipul fermei și de condițiile sesiunii. Procentele și plafoanele se actualizează des, așa că verifică mereu apelul în vigoare la momentul depunerii.

De unde aflu ce programe sunt deschise acum?

Cea mai sigură cale este să consulți sursele oficiale și un consultant care urmărește apelurile active. Informațiile se schimbă, iar ce era valabil anul trecut poate arăta diferit astăzi.

Trebuie să am deja proiectul tehnic înainte să depun?

În cele mai multe cazuri, da, sau cel puțin o documentație consistentă. Un proiect clar crește semnificativ șansele de aprobare.

Pregătește-te din timp

Finanțarea pentru biogaz nu este un mister, dar cere răbdare și un dosar bine făcut. Dacă vrei să pornești pe drumul cel bun, te putem ajuta cu evaluarea fermei și cu documentația tehnică de care ai nevoie pentru a depune. Tu te ocupi de fermă, noi îți punem la punct partea tehnică.

Dacă te gândești la o instalație de biogaz pentru ferma ta, e foarte probabil ca prima întrebare să nu fie despre randament, ci despre timp. Câtă bătaie de cap o să-mi dea zi de zi? E o îngrijorare normală. Ai destule pe cap cu animalele, cu recolta și cu hârtiile, iar gândul că trebuie să stai cu ochii pe un utilaj complicat nu sună deloc tentant.

Vestea bună e simplă: o mentenanță instalație biogaz bine gândită nu îți ocupă ziua. Micro-instalațiile moderne sunt construite tocmai pentru fermele mici și mijlocii, unde nimeni nu are timp să joace rolul de operator de centrală. Hai să vedem concret ce presupune și de ce nu trebuie să te sperie.

Automatizate și monitorizabile de la distanță

Cea mai mare schimbare față de imaginea pe care o au mulți despre biogaz este automatizarea. O instalație micro nu cere personal dedicat și nici supraveghere continuă. Procesele importante, precum alimentarea, agitarea și controlul temperaturii, sunt gestionate automat.

În plus, ai totul la îndemână pe telefon sau tabletă. Poți verifica starea instalației de oriunde, fie că ești în grajd, pe câmp sau plecat din localitate. Monitorizarea de la distanță înseamnă că nu mai trebuie să faci drumuri inutile ca să vezi dacă merge. Dacă apare ceva neobișnuit, primești o notificare și reacționezi la timp, fără să stai lipit de echipament.

Ce presupune întreținerea de bază

Întreținerea de zi cu zi e mult mai ușoară decât crede lumea. În mare, se rezumă la câteva verificări periodice și la atenție la ce bagi în instalație.

• Controlul alimentării: materia primă (gunoi, resturi vegetale, dejecții) trebuie să fie cât de cât constantă ca tip și cantitate. Schimbările bruște dau bătăi de cap bacteriilor care produc gazul.
• Verificări periodice: un ochi aruncat pe parametrii afișați în aplicație, controlul vizual al conexiunilor și al nivelului din digestor.
• Accesoriile care protejează echipamentele: de exemplu, desnisipatorul reține nisipul și particulele dure înainte ca acestea să ajungă la pompe și la agitatoare. Așa eviți uzura prematură și reparațiile costisitoare.
• Curățarea ocazională: filtrele și anumite componente au nevoie de o întreținere simplă, la intervale rare, conform instrucțiunilor.

Practic, vorbim despre minute pe zi, nu ore. Restul îl face sistemul singur.

Rolul asistenței tehnice post-vânzare

Aici stă, de fapt, liniștea ta. O instalație bună vine la pachet cu asistență post-vânzare și monitorizare. Nu ești lăsat singur cu un manual gros și un număr de telefon care sună în gol.

Prin monitorizarea de la distanță, echipa tehnică poate observa din timp dacă un parametru o ia razna și te poate îndruma sau interveni înainte ca problema să devină serioasă. De multe ori, lucrurile se rezolvă cu un apel sau cu o setare ajustată din aplicație, fără ca tu să fii nevoit să te pricepi la partea tehnică.

Sfaturi practice pentru funcționare neîntreruptă

Câteva obiceiuri simple fac diferența între o instalație care merge ani buni fără probleme și una care te trage de mânecă des:

• Păstrează o alimentare cât mai regulată, fără salturi mari de la o zi la alta.
• Nu ignora notificările din aplicație, chiar dacă par minore.
• Respectă intervalele de verificare recomandate, le poți trece chiar în calendarul telefonului.
• Ține la îndemână datele de contact ale echipei de asistență.
• Notează orice modificare în comportamentul instalației, ajută la diagnosticare.

Cu aceste reguli simple, durata de viață a echipamentelor crește semnificativ, iar producția de biogaz rămâne stabilă.

Întrebări frecvente

Trebuie să angajez pe cineva special pentru instalație?

Nu. Instalațiile micro sunt automatizate și gândite să fie gestionate chiar de fermier, de pe telefon. Nu ai nevoie de un operator dedicat.

Cât timp îmi ia întreținerea zilnică?

În mod normal, câteva minute pentru verificări și pentru alimentare. Cele mai multe procese se desfășoară automat, fără intervenția ta.

Ce se întâmplă dacă apare o defecțiune?

Datorită monitorizării de la distanță, multe probleme sunt sesizate din timp. Echipa de asistență te îndrumă telefonic sau intervine, în funcție de situație.

O instalație de biogaz nu trebuie să fie o grijă în plus, ci un ajutor care lucrează în fundal. La MicroBiogaz România rămânem alături de tine cu asistență și mentenanță, ca tu să te ocupi liniștit de fermă, iar de restul să avem grijă noi.

Vestea bună pentru agricultura românească vine de la Timișoara. Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I" din Timișoara (USVT) a pus în funcțiune prima stație biogaz Timișoara dintr-un campus universitar din țară, o instalație care produce energie din deșeurile propriei ferme. Pe scurt, ceea ce mulți fermieri au auzit ca teorie funcționează deja, concret, lângă noi.

Potrivit presei locale și informațiilor publicate de universitate, este vorba despre primul campus din România care produce biogaz pentru consum propriu și care implementează un sistem integrat de conversie a deșeurilor în energie. Proiectul poartă numele RES-CIRCULAR și a fost coordonat sub conducerea rectorului Prof. Dr. Cosmin Alin Popescu.

Ce este proiectul RES-CIRCULAR

RES-CIRCULAR este un sistem integrat, format din două componente care lucrează împreună. Ideea de bază este simplă: nimic nu se aruncă, totul se transformă în energie sau în îngrășământ.

• Panouri fotovoltaice de 150 kW, care pot genera până la aproximativ 900 kWh pe zi în lunile de vară.
• O stație de biogaz cu cogenerare de 100 kW, care produce în mod continuu circa 2.400 kWh de electricitate pe zi, plus aproximativ 3.000 kWh de energie termică pe zi.

Materia primă nu este cumpărată din afară. Conform universității, stația folosește biomasă reziduală de origine animală și vegetală, provenită din ferma și din campusul USVT. Adică exact tipul de resturi pe care orice fermă le are din belșug: dejecții, resturi vegetale, biomasă care altfel ar fi rămas nevalorificată.

Ce produce, concret, instalația

Din aceeași sursă de materie primă, sistemul scoate mai multe lucruri utile în același timp:

• Biogaz, folosit pentru producerea de energie.
• Energie electrică și termică, pentru nevoile campusului.
• Aproximativ 2 tone de îngrășământ organic solid (digestat) pe zi, care se întoarce pe câmp.

Tocmai aici stă frumusețea modelului de economie circulară. Deșeul de azi devine energia și fertilizatorul de mâine, iar ciclul se închide pe loc, fără transport și fără costuri ascunse.

Cât economisește, de fapt, campusul

Partea care îi interesează cel mai mult pe fermieri este, evident, cea economică. Potrivit informațiilor publicate, scopul declarat este reducerea cheltuielilor cu energia ale campusului cu până la 50%.

Tradus în cifre, universitatea estimează economii potențiale de până la aproximativ 194.000 de euro pe an. Alternativ, dacă energia produsă ar fi vândută, vorbim despre venituri de aproximativ 74.000 de euro pe an. În ambele scenarii, o instalație care „mănâncă" deșeuri devine o sursă reală de bani, nu doar un gest pentru mediu.

Cât a costat și cum a fost finanțat

Investiția totală se ridică la aproximativ 2,13 milioane de euro. Conform datelor publice, finanțarea a venit din două direcții:

• Un grant norvegian de aproximativ 954.000 de euro, prin Innovation Norway, în cadrul Mecanismelor financiare SEE și Norvegia 2014-2021.
• Aproximativ 1,18 milioane de euro din fonduri proprii ale USVT.

Calendarul arată că lucrurile s-au mișcat repede: construcția s-a desfășurat între aprilie și noiembrie 2024, prima alimentare a stației a avut loc pe 28 februarie 2025, iar inaugurarea oficială s-a făcut pe 15 mai 2025.

Ce înseamnă acest exemplu pentru fermele din România

Mesajul cel mai important pentru un fermier este următorul: biogazul în România nu mai este o promisiune de pe hârtie. Există acum un exemplu local, documentat, care funcționează zi de zi și care produce energie, căldură și îngrășământ dintr-o materie primă pe care orice gospodărie agricolă o consideră, de obicei, o problemă.

Dacă o universitate poate închide ciclul deșeu-energie-fertilizator în propriul campus, atunci principiul rămâne valabil și la scară mai mică. O fermă cu animale și cu resturi vegetale are exact ingredientele de care are nevoie o instalație de biogaz. Diferă doar dimensiunea și calculul de rentabilitate, nu și logica.

Pe lângă energie, există un avantaj pe care mulți îl uită: digestatul. Cele aproximativ 2 tone de îngrășământ organic produse zilnic la Timișoara arată că o astfel de stație nu doar reduce factura la curent, ci îți întoarce pe câmp un fertilizator de calitate, reducând cheltuielile cu inputurile.

Întrebări frecvente

Pot și fermele mici să producă biogaz?

Principiul este același la orice scară. Exemplul de la USVT este unul universitar și de cercetare, însă o fermă cu efective de animale și resturi vegetale dispune de materia primă necesară. Rentabilitatea concretă depinde de cantitatea de biomasă disponibilă și de nevoile de energie ale fermei.

Ce obții, pe lângă energie, dintr-o stație de biogaz?

Pe lângă biogaz și energie electrică sau termică, rezultă digestatul, un îngrășământ organic care se poate folosi direct pe teren. Practic, valorifici de două ori aceeași materie primă.

Dacă ești fermier și te întrebi ce ar însemna, concret, o micro-instalație de biogaz pentru ferma ta, îți putem face un calcul pe înțelesul tău, pornind de la resursele pe care le ai deja. Ne poți contacta pentru o discuție fără obligații. Cifrele tale s-ar putea să te surprindă.

Pierderea materialelor valoroase reprezintă o constantă a economiilor moderne. Utilizarea mai eficientă a resurselor și menținerea acestei eficiențe pe termen lung nu sunt doar posibile, ci pot genera beneficii economice importante. După conceptele de dezvoltare durabilă și economie verde, economia circulară a devenit un element central al politicilor europene de mediu și dezvoltare economică. Acest model se bazează pe sustenabilitatea sistemului, în care nu există deșeuri propriu-zise, deoarece materialele sunt reutilizate în mod continuu. Economia circulară se află în opoziție cu modelul economic liniar, care pornește de la materia primă și se încheie cu generarea de deșeuri.

Elementele fundamentale ale unei economii circulare sunt:

• Utilizarea energiilor regenerabile;
• Reducerea consumului de materii prime;
• Minimizarea impactului asupra mediului al proceselor și produselor;
• Gestionarea durabilă a resurselor de apă și a teritoriului;
• Reducerea, reutilizarea, reciclarea și valorificarea deșeurilor.

Bioenergia reprezintă una dintre sursele energetice esențiale ale economiei circulare. Aceasta este o sursă regenerabilă, continuă și predictibilă, bazată pe utilizarea unei game variate de materii prime, provenite din biomasă reziduală sau din culturi dedicate, precum și pe tehnologii mature și fiabile.

Bioenergia poate răspunde diferitelor categorii de cerere energetică:

• Producerea de căldură pentru utilizări civile și industriale, în principal din biomasă solidă;
• Producerea de energie electrică din biomasă solidă, biogaz și biolichide;
• Producerea de biocombustibili pentru transport:
• lichizi: biodiesel, etanol și ETBE obținute din culturi dedicate sau din reziduuri;
• gazoși: biometan obținut din biomase fermentabile.

Asigurarea pe termen lung a siguranței aprovizionării, a cantității, calității și costului biomasei necesare alimentării unei instalații și atingerii obiectivelor naționale și regionale reprezintă un aspect esențial pentru orice plan serios de dezvoltare a sectorului. În același timp, toate aceste obiective trebuie urmărite cu respectarea principiilor sustenabilității de mediu, sociale și economice, asigurând protecția teritoriului, conservarea biodiversității și evaluarea atentă a impactului asupra sănătății populației.

Producția de biogaz este un proces care, atunci când este implementat corect, generează numeroase beneficii, confirmate de numeroase studii și publicații de specialitate. Instalațiile de biogaz nu reprezintă doar o metodă de producere a energiei regenerabile, ci și un instrument important pentru creșterea sustenabilității activităților agricole atât din punct de vedere ecologic, cât și economic.

Utilizarea digestoarelor la scară mică contribuie la creșterea securității energetice atât la nivel local, cât și la nivel național. La nivel național, producerea locală a combustibilului reduce dependența de importuri, contribuie la stabilitatea economică și diminuează efectele fluctuațiilor prețurilor combustibililor fosili.

La nivel local, descentralizarea producției de energie îmbunătățește siguranța alimentării cu energie pentru gospodării și comunități rurale.

Extinderea utilizării energiei produse din dejecții zootehnice poate crește competitivitatea agriculturii pe piața europeană prin reducerea costurilor de producție.

Costul energiei produse prin această tehnologie poate scădea pe măsură ce numărul instalațiilor de biogaz la scară mică crește și sunt dezvoltate servicii adecvate de consultanță și asistență tehnică pentru fermieri. Un alt aspect important îl reprezintă creșterea continuă a cererii de energie electrică în zonele rurale, unde rețelele electrice sunt adesea învechite, au o calitate redusă și sunt susceptibile la întreruperi sau defecțiuni.

Numeroase activități desfășurate în cadrul exploatațiilor agricole necesită o alimentare continuă cu energie. Din acest motiv, existența unei surse proprii și constante de energie reprezintă un avantaj major pentru fermieri.

Utilizarea energiei regenerabile aduce beneficii nu doar generațiilor actuale, ci și celor viitoare, deoarece, atunci când este produsă prin tehnologii adecvate, contribuie la menținerea sustenabilității proceselor productive pe termen lung. Sustenabilitatea acestui model se bazează pe utilizarea subproduselor agricole în locul combustibililor fosili, reducând simultan emisiile de gaze cu efect de seră.

Pentru fiecare kilogram de CO₂ echivalent evitat prin utilizarea biogazului în locul combustibililor fosili, se obține un beneficiu suplimentar reprezentat de reducerea emisiilor de metan provenite din gestionarea dejecțiilor zootehnice. Deoarece metanul generat în ferme provine în principal din aceste dejecții, digestia anaerobă la scară mică reprezintă una dintre cele mai eficiente soluții disponibile pentru diminuarea emisiilor sale.

Producția descentralizată de energie electrică prin intermediul instalațiilor de digestie anaerobă la scară mică contribuie la creșterea siguranței sistemului energetic prin reducerea sarcinii asupra rețelei electrice. Atunci când exploatațiile agricole devin autosuficiente energetic, consumul din rețeaua locală scade, ceea ce reduce riscul apariției defecțiunilor și diminuează costurile generate de eventualele întreruperi ale alimentării cu energie.

Spre deosebire de alte surse regenerabile, precum energia solară sau energia eoliană, instalațiile de biogaz pot produce energie în mod constant și controlat, independent de condițiile meteorologice. Acest avantaj permite furnizarea unei cantități stabile și predictibile de energie, ceea ce face biogazul deosebit de potrivit atât pentru alimentarea consumatorilor locali, cât și pentru injectarea energiei în rețeaua națională.

Creșterea accelerată a ponderii surselor regenerabile intermitente, cum sunt energia eoliană și fotovoltaică, va genera provocări tot mai mari privind echilibrarea rețelelor electrice. În acest context, flexibilitatea instalațiilor de biogaz devine o resursă strategică, capabilă să contribuie la stabilitatea sistemului energetic și la compensarea variațiilor de producție specifice altor surse regenerabile.

Totodată, dezvoltarea comunităților energetice, în special în mediul rural și forestier, deschide noi oportunități pentru integrarea producției de biogaz în lanțurile agroalimentare și agroenergetice, consolidând autonomia energetică a comunităților locale.

Există numeroase motive pentru promovarea digestiei anaerobe la scară mică. În calitate de sursă locală de energie, digestorul contribuie la creșterea securității energetice, valorifică dejecțiile și subprodusele agricole pentru producerea simultană de energie și fertilizanți, sprijină fermierii în atingerea independenței energetice și stimulează dezvoltarea economică locală prin crearea de noi locuri de muncă.

Digestatul rezultat din procesul de digestie anaerobă este un fertilizant superior dejecțiilor netratate. Acesta poate fi obținut fără costuri suplimentare, deoarece provine din subprodusele generate în cadrul exploatației agricole. Utilizarea digestatului permite reducerea semnificativă a consumului de fertilizanți chimici, a căror producție implică un consum ridicat de energie, menținând în același timp niveluri ridicate de productivitate agricolă.

Un alt avantaj important constă în reducerea mirosurilor neplăcute și a emisiilor de gaze cu efect de seră, deoarece dejecțiile sunt tratate înainte de depozitare. Potențialul instalațiilor de digestie anaerobă la scară mică în combaterea schimbărilor climatice este considerabil. Metanul este captat și utilizat ca sursă de energie, în loc să fie eliberat în atmosferă, unde are un efect de încălzire globală mult mai puternic decât dioxidul de carbon.

Digestia anaerobă poate reprezenta elementul central al unui ciclu ecosustenabil integrat în teritoriu, prin reducerea emisiilor atmosferice, valorificarea energetică a biomasei sub formă de biometan, energie electrică și energie termică, precum și prin fertilizarea naturală a terenurilor agricole.

Prin urmare, considerarea sistemului de biogaz exclusiv ca o tehnologie de producere a energiei este o abordare limitativă. Datorită adaptabilității sale la dimensiunea exploatațiilor agricole și flexibilității în utilizarea biomasei și a subproduselor disponibile local, această tehnologie favorizează dezvoltarea unor colaborări eficiente între actorii din lanțul agroalimentar.

Aceste sinergii permit construirea unui model agricol modern, competitiv și durabil, capabil să optimizeze utilizarea resurselor, să crească productivitatea și eficiența utilizării terenurilor și să îmbunătățească fertilitatea solului prin reintroducerea continuă a materiei organice cu ajutorul digestatului, un biofertilizant valoros.

Dincolo de producția de energie, biogazul oferă astfel o alternativă reală la modelul agricol tradițional, reducând semnificativ impactul asupra mediului și contribuind în același timp la menținerea și dezvoltarea capacității de producție a alimentelor și furajelor de înaltă calitate.

Atunci când se discută despre valoarea procesului de digestie anaerobă, atenția este îndreptată aproape exclusiv către producția de biogaz și transformarea acestuia în energie. Cu toate acestea, pentru a înțelege pe deplin eficiența și sustenabilitatea economică și de mediu a întregului proces, nu trebuie neglijată importanța valorificării digestatului.

Digestatul este un subprodus valoros rezultat în urma digestiei anaerobe a materiilor organice. Acesta se prezintă sub forma unui material fluid, care conține particule solide în suspensie și are proprietăți fizico-chimice și agronomice ce îl recomandă drept un fertilizant organic de înaltă calitate.

În timpul procesului de digestie anaerobă, fracțiunea de materie organică instabilă este redusă semnificativ. Totuși, cantitățile de azot și fosfor rămân în mare parte nemodificate. Mai mult decât atât, o parte din azotul organic este transformată în azot amoniacal, o formă care poate fi absorbită rapid de plante și care devine imediat disponibilă pentru culturile agricole.

Numeroase studii demonstrează că digestatul reprezintă o soluție organică bogată în elemente nutritive esențiale. Acesta conține compuși fertilizanți aflați în forme ușor asimilabile de către plante, precum ionii de amoniu și ortofosfat, dar și alte macroelemente și microelemente indispensabile dezvoltării vegetale.

Printre principalele elemente nutritive regăsite în digestat se numără:

• Azotul, în forme rapid disponibile pentru plante;
• Fosforul;
• Potasiul;
• Calciul;
• Magneziul;
• Sulfații și alte oligoelemente benefice.

Toate aceste componente formează un sistem stabil și echilibrat între fracția lichidă și cea solidă, oferind un aport nutritiv complet pentru sol și culturi.

Prin utilizarea digestatului ca fertilizant natural, exploatațiile agricole pot reduce considerabil necesarul de îngrășăminte chimice, contribuind astfel la diminuarea costurilor de producție și la protejarea mediului. În același timp, digestatul ajută la menținerea fertilității solului și la îmbunătățirea conținutului de materie organică, element esențial pentru agricultura durabilă.

Din perspectiva economiei circulare, digestatul reprezintă exemplul perfect al valorificării complete a resurselor. Subprodusele agricole și zootehnice sunt transformate mai întâi în energie regenerabilă, iar ulterior în fertilizant organic, închizând astfel ciclul natural al nutrienților și reducând semnificativ risipa de resurse.

Digestatul are proprietăți ideale pentru utilizarea în agricultură, atât ca fertilizant, cât și ca ameliorator al solului, putând înlocui parțial sau total îngrășămintele minerale și sintetice.

Digestatul de origine agrozootehnică poate fi aplicat direct pe terenurile agricole, cu respectarea limitelor privind aportul de azot stabilite pentru zonele vulnerabile la nitrați și pentru celelalte categorii de terenuri. De asemenea, acesta poate fi supus unor procese suplimentare de tratare, cel mai răspândit fiind separarea în două fracții distincte:

• fracția lichidă, bogată în azot amoniacal;
• fracția solidă, în care se concentrează azotul organic și materia uscată.

Fracția lichidă, caracterizată prin disponibilitatea imediată a nutrienților, este recomandată pentru fertirigare, în timp ce fracția solidă este utilizată ca ameliorator al solului și sursă de materie organică.

Legislația italiană a recunoscut oficial valoarea agronomică a digestatului prin Decretul Ministerului Politicilor Agricole nr. 5046 din 25 februarie 2016, echivalându-l cu dejecțiile provenite din fermele zootehnice.

Acest act normativ a introdus un cadru unitar la nivel național și a adus o serie de prevederi importante:

• posibilitatea utilizării agricole a digestatului, inclusiv fără tratamente suplimentare, cu condiția ca:

digestatul să provină din instalații alimentate exclusiv cu dejecții zootehnice, resturi vegetale și anumite subproduse agroindustriale;

utilizarea sa agricolă să fie garantată de producător sau de un terț;

în cazul utilizării de către terți, să existe un contract care să precizeze obiectul furnizării, durata și condițiile de livrare;

• clasificarea digestatului în două categorii:

digestat agrozootehnic;

digestat agroindustrial;

• interzicerea utilizării agricole a digestatului dacă în instalație sunt introduse resturi vegetale provenite din terenuri contaminate sau din zone în care culturile alimentare nu sunt permise;
• posibilitatea autorităților regionale de a adapta perioadele de interdicție privind împrăștierea fertilizanților organici în funcție de condițiile climatice și de mediu specifice fiecărei regiuni.

Digestatul produs în instalațiile de digestie anaerobă de mici dimensiuni este considerat superior dejecțiilor netratate din mai multe motive:

• conține o cantitate mai mare de azot amoniacal;
• generează mai puține mirosuri neplăcute;
• conține un număr redus de microorganisme patogene;
• are o aciditate mai scăzută;
• conține mai puține semințe de buruieni;
• atrage mai puține insecte, inclusiv muște.

Unul dintre cele mai importante avantaje îl reprezintă conținutul ridicat de azot amoniacal. În timpul digestiei anaerobe, compușii organici care conțin azot sunt descompuși și transformați în forme minerale mai ușor absorbite de plante.

Ca urmare, procentul de azot amoniacal este întotdeauna mai mare în digestat decât în dejecțiile utilizate pentru alimentarea instalației, indiferent dacă acestea provin din ferme de bovine sau de porcine.

În dejecțiile netratate, azotul amoniacal reprezintă aproximativ:

• 50% din azotul total în cazul dejecțiilor bovine;
• 70% din azotul total în cazul dejecțiilor provenite de la porcine.

În schimb, într-un digestat obținut dintr-un amestec format din 50% dejecții porcine, 25% dejecții bovine și 25% subproduse organice, azotul amoniacal poate reprezenta aproximativ 80% din azotul total.

Reducerea mirosurilor reprezintă un alt avantaj major al digestatului. Acest efect se datorează concentrației mai mici de acizi grași volatili, responsabili pentru mirosurile specifice dejecțiilor netratate.

Studiile de specialitate au demonstrat că nivelul mirosurilor percepute în aer este semnificativ mai redus atunci când terenurile agricole sunt fertilizate cu digestat în locul dejecțiilor brute.

Alte beneficii importante ale utilizării digestatului în agricultură sunt:

• valorificarea unui subprodus rezultat din procesul de producție și recuperarea unei părți din costurile asociate gestionării dejecțiilor zootehnice;
• obținerea unui material stabilizat și igienizat, cu proprietăți excelente de fertilizare și ameliorare a solului;
• posibilitatea integrării procesului de digestie anaerobă cu tehnologii de reducere și control al azotului;
• transportul și utilizarea la distanță a fracției solide, datorită conținutului ridicat de substanță uscată, ceea ce facilitează cooperarea între mai multe exploatații agricole;
• o gestionare mai eficientă a azotului, în special datorită fracției lichide bogate în azot amoniacal, imediat disponibil pentru plante.

În cadrul economiei circulare, digestatul reprezintă una dintre cele mai valoroase resurse rezultate din procesul de producere a biogazului, contribuind simultan la fertilizarea naturală a terenurilor, reducerea consumului de îngrășăminte chimice și îmbunătățirea sustenabilității activităților agricole.

S-a răspândit în timp suspiciunea că digestia anaerobă și aplicarea ulterioară a digestatului pe terenurile agricole ar putea favoriza dezvoltarea unor microorganisme dăunătoare sănătății umane sau culturilor agricole de înaltă valoare.

Această preocupare a apărut în special în legătură cu utilizarea materialelor fermentabile, precum silozurile, despre care se știe că favorizează dezvoltarea anumitor populații bacteriene. Cu toate acestea, studiile științifice disponibile până în prezent nu au identificat creșteri ale riscurilor pentru sănătatea umană asociate proceselor de digestie anaerobă. De asemenea, nu există dovezi medicale care să poată fi atribuite direct sau indirect utilizării digestatului pe terenurile agricole.

Mai mult, datele disponibile indică faptul că riscul asociat utilizării digestatului este mai redus decât cel asociat consumului alimentelor provenite din alimentația colectivă sau aplicării tradiționale a gunoiului de grajd.

După cum s-a menționat anterior, digestatul este un biofertilizant rezultat din procesul de digestie anaerobă și se remarcă prin excelente proprietăți fertilizante și amelioratoare ale solului. Stabilitatea sa și disponibilitatea ridicată a nutrienților au fost confirmate de numeroase studii realizate de institute de cercetare și universități de prestigiu.

Experiențele desfășurate în cadrul fermelor membre ale Consorțiului Italian pentru Biogaz au demonstrat că utilizarea continuă a digestatului poate înlocui fertilizanții chimici și poate genera economii medii de aproximativ 290 euro pe hectar.

În plus, aplicarea constantă a digestatului contribuie la creșterea conținutului de materie organică din sol, cu efecte pozitive asupra fertilității terenurilor agricole. Studiile au evidențiat creșteri anuale ale materiei organice de aproximativ 1%, iar pe o perioadă de cinci ani s-au observat majorări medii cuprinse între 0,2% și 0,3%.

Aceste rezultate sunt în concordanță cu estimările internaționale privind capacitatea solurilor agricole de a stoca carbon prin aplicarea de materiale organice. Potențialul de sechestrare a carbonului poate depăși 1–3 tone CO₂ pe hectar pe an, contribuind astfel la combaterea schimbărilor climatice.

Materia organică introdusă în sol joacă un rol esențial în creșterea fertilității și rezilienței terenurilor agricole. Solurile bogate în materie organică pot reține cantități mari de apă, de până la douăzeci de ori propria greutate, ceea ce le permite să facă față mai bine perioadelor de secetă și să gestioneze mai eficient precipitațiile abundente.

Aceste caracteristici sunt deosebit de importante în regiunile afectate de eroziune, degradarea solului și riscul de deșertificare. În astfel de condiții, digestatul devine o resursă strategică pentru refacerea fertilității terenurilor și pentru asigurarea securității alimentare pe termen lung.

Utilizarea digestatului ca fertilizant contribuie la dezvoltarea unei agriculturi sustenabile bazate pe închiderea ciclului carbonului: biomasa produsă de sol este transformată în energie și apoi reîntoarsă în sol sub formă de digestat, completând astfel un circuit natural și eficient al resurselor.

Totodată, digestatul poate deveni un produs valorificabil economic și la nivel teritorial, favorizând colaborarea dintre fermieri și dezvoltarea unor lanțuri de producție integrate, bazate pe principiile economiei circulare și protecției mediului.

Ca dovadă a importanței tot mai mari acordate bioenergiilor în politicile publice și strategiile de dezvoltare durabilă, este relevantă poziția exprimată de Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare, Forestiere și Turismului din Italia (MIPAAF) în documentul referitor la Planul Național Energie-Climă și la implementarea Directivei Europene RED II privind energia din surse regenerabile.

Ministerul subliniază necesitatea unei viziuni integrate asupra politicilor energetice și climatice, astfel încât toate măsurile adoptate să contribuie în mod coerent la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la dezvoltarea unei economii cu emisii reduse de carbon.

Potrivit documentului, obiectivele diferitelor sectoare economice trebuie să fie coordonate, având în vedere că ritmul decarbonizării nu este identic pentru toate domeniile de activitate. De asemenea, măsurile implementate într-un sector pot avea efecte directe asupra altora. De exemplu, electrificarea transportului și a sistemelor de încălzire conduce la o creștere a cererii de energie electrică provenită din surse regenerabile.

Sectorul agricol și cel forestier sunt considerate componente esențiale ale tranziției energetice deoarece pot contribui nu doar la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ci și la captarea și stocarea carbonului în soluri, vegetație și biomasa lemnoasă.

În același timp, agricultura și silvicultura furnizează biomasa necesară pentru producerea energiei regenerabile și pentru dezvoltarea bioeconomiei, reducând dependența de combustibilii și materialele cu amprentă ridicată de carbon.

O strategie climatică eficientă trebuie să urmărească gestionarea inteligentă a fluxurilor de carbon, prin creșterea eficienței utilizării acestuia și prin prelungirea perioadei de stocare în ecosisteme și produse.

Documentul evidențiază și rolul important al pădurilor în absorbția dioxidului de carbon. Pădurile gestionate durabil contribuie atât la reducerea emisiilor, cât și la dezvoltarea economică a zonelor rurale și montane.

În Italia, fondul forestier stochează aproximativ 1,24 miliarde de tone de carbon, echivalentul a circa 4,5 miliarde de tone de dioxid de carbon atmosferic. Creșterea anuală a arborilor permite captarea a aproximativ 46,2 milioane de tone de CO₂, ceea ce reprezintă aproximativ 5 tone de CO₂ echivalent pe hectar în fiecare an.

Un alt aspect esențial evidențiat de minister este necesitatea asigurării unei coerențe între obiectivele de reducere a emisiilor și cererea tot mai mare de biomasă generată de dezvoltarea bioeconomiei.

Agricultura și pădurile nu trebuie privite doar ca rezervoare naturale de carbon, ci și ca surse sustenabile de materii prime pentru producerea energiei regenerabile, pentru încălzire, transport și pentru fabricarea unor produse cu valoare adăugată ridicată.

Pentru reducerea emisiilor provenite din agricultură, ministerul recomandă:

• îmbunătățirea gestionării dejecțiilor zootehnice, în special în exploatațiile de bovine, porcine și păsări;
• reducerea utilizării produselor chimice de sinteză, în special a îngrășămintelor pe bază de uree;
• optimizarea hranei animalelor pentru diminuarea emisiilor de metan;
• îmbunătățirea gestionării carbonului din sol și vegetație.

În procesul de implementare a Directivei Europene RED II și a Planului Național Energie-Climă, ministerul consideră oportună adoptarea unor măsuri concrete pentru dezvoltarea bioenergiilor.

Printre acestea se numără:

• promovarea autoconsumului de energie regenerabilă în agricultură și silvicultură;
• facilitarea utilizării energiei produse din surse regenerabile de către mai multe puncte de consum aparținând aceleiași exploatații agricole, chiar dacă acestea sunt situate în localități diferite;
• sprijinirea dezvoltării comunităților energetice rurale și periurbane;
• stimularea producției de energie electrică și termică din bioenergie prin mecanisme de sprijin adecvate.

Ministerul propune, de asemenea, introducerea unor măsuri dedicate promovării producerii energiei electrice din biogaz obținut prin digestia anaerobă a subproduselor agricole și a dejecțiilor zootehnice.

Aceste instalații trebuie să fie integrate în ciclul de producție al exploatațiilor agricole și zootehnice sau să fie realizate prin cooperarea mai multor producători organizați în forme asociative.

Scopul acestor măsuri este valorificarea biomasei reziduale, a culturilor nealimentare și a culturilor secundare, contribuind astfel la dezvoltarea bioeconomiei circulare și la reducerea impactului asupra mediului.

Poziția oficială a MIPAAF confirmă faptul că biogazul și biometanul sunt considerate instrumente strategice pentru viitorul agriculturii europene, având capacitatea de a genera simultan energie regenerabilă, fertilizanți organici, reducerea emisiilor de carbon și noi oportunități economice pentru mediul rural.

• Promovarea înlocuirii fertilizanților minerali, în special a celor pe bază de azot, prin utilizarea digestatului produs de instalațiile de biogaz alimentate cu dejecții zootehnice.
• Extinderea listei biomasei de origine agricolă și agroindustrială care poate fi utilizată pentru producerea biocombustibililor avansați, conform prevederilor Directivei Europene RED II. În același timp, este considerată necesară eliminarea limitărilor existente pentru a permite valorificarea energetică completă a tuturor reziduurilor provenite din activități agricole și conexe, precum și o utilizare mai amplă a culturilor secundare destinate producerii de biometan avansat.
• În ceea ce privește criteriile de sustenabilitate aplicabile bioenergiei, ministerul consideră importantă evitarea creșterii excesive a costurilor și a sarcinilor administrative pentru micile exploatații agricole care utilizează biomasa provenită din resurse locale. În acest sens, se recomandă introducerea unor praguri de exceptare și utilizarea unor metode standardizate de evaluare.
• Dezvoltarea unor campanii publice de informare dedicate energiei regenerabile și, în special, bioenergiei. Aceste campanii trebuie să evidențieze caracteristicile diferitelor surse regenerabile și potențialul energetic al biomasei reziduale provenite din agricultură și silvicultură, precum și contribuția acesteia la combaterea schimbărilor climatice și la creșterea independenței energetice a țării.

Ministerul subliniază că rolul biogazului și al biometanului în satisfacerea cererii crescânde de energie regenerabilă nu trebuie subestimat. Aceste surse pot contribui semnificativ la atingerea obiectivelor europene privind clima și energia, atât în sectorul transporturilor, cât și în producția de energie electrică.

În opinia ministerului, potențialul real al biogazului este adesea subevaluat, motiv pentru care trebuie create condițiile necesare pentru dezvoltarea suplimentară a producției de energie electrică din biomase agricole și zootehnice.

Producerea biogazului din biomase agricole și, în special, din dejecții zootehnice este considerată o condiție esențială pentru creșterea sustenabilității producției agricole și zootehnice, inclusiv în sectoarele produselor lactate și al producției de carne.

Un avantaj suplimentar îl reprezintă utilizarea digestatului, subprodusul rezultat din digestia anaerobă, ca fertilizant organic. Acesta permite:

• reducerea consumului de îngrășăminte minerale;
• creșterea conținutului de materie organică din sol;
• îmbunătățirea bilanțului emisiilor de gaze cu efect de seră asociate producției vegetale și animale.

Pentru valorificarea completă a acestui potențial, ministerul susține dezvoltarea tuturor tipurilor de culturi secundare și culturi de acoperire utilizate în rotația agricolă, indiferent de conținutul lor de amidon.

O atenție deosebită este acordată sistemelor de dublă cultură și culturilor intercalate, adică acelor culturi destinate pieței energetice care sunt cultivate înainte sau după o cultură alimentară ori furajeră în cadrul aceluiași an agricol.

Aceste practici oferă multiple beneficii:

• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
• creșterea absorbției de CO₂ prin menținerea terenului acoperit pe tot parcursul anului;
• reducerea eroziunii și a pierderilor de sol;
• limitarea dezvoltării buruienilor;
• creșterea conținutului de materie organică din sol;
• îmbunătățirea competitivității exploatațiilor agricole.

Toate aceste avantaje pot fi obținute fără a intra în competiție cu producția alimentară și respectând principiile sustenabilității, inclusiv utilizarea eficientă a apei și gestionarea echilibrată a nutrienților.

În concluzie, ministerul afirmă că bioenergiile trebuie promovate în continuare datorită disponibilității ridicate a biomasei și oportunității de a valorifica energetic atât biomasa reziduală provenită din agricultură și silvicultură, cât și culturile dedicate.

În ceea ce privește producția de energie electrică, se consideră că nivelurile actuale de producție ar trebui nu doar menținute, ci și susținute până în anul 2030, prin politici și măsuri care să recunoască rolul esențial al lanțurilor de producție bazate pe biomasă în reducerea efectelor schimbărilor climatice și în captarea dioxidului de carbon.

Poziția oficială a Ministerului Agriculturii din Italia confirmă astfel că biogazul, biometanul și digestatul sunt instrumente strategice pentru dezvoltarea unei agriculturi moderne, competitive și sustenabile, capabile să producă simultan hrană, energie regenerabilă și beneficii de mediu pe termen lung.

Micro Biogas Italia este compania cu cel mai mare număr de instalații de micro-biogaz din Italia, cu puteri electrice sub 100 kW. Experiența sa se bazează pe colaborarea cu parteneri industriali care dezvoltă această tehnologie de peste un deceniu și care au realizat peste 300 de instalații în Europa.

Tehnologia Micro oferă instalații compacte, complet automatizate, ușor de instalat și de exploatat, destinate producerii de energie regenerabilă exclusiv din dejecțiile lichide și solide provenite din sectorul zootehnic.

Prin această soluție, inclusiv fermele de dimensiuni mici și medii pot beneficia de avantajele producției proprii de energie din biogaz.

Principiul de funcționare

Tehnologia Micro permite producerea simultană de energie electrică și energie termică la scară redusă, utilizând exclusiv dejecțiile zootehnice generate de o singură exploatație agricolă.

Procesul se bazează pe digestia anaerobă, un fenomen biologic natural care are loc în interiorul unui digestor – un reactor realizat din oțel inoxidabil, închis ermetic, încălzit și echipat cu sisteme de amestecare.

În interiorul digestorului, dejecțiile sunt transformate în mod natural, în condiții controlate, într-un gaz combustibil cu valoare energetică ridicată: biogazul.

Biogazul produs este transferat către un container tehnic amplasat lângă digestor, unde este purificat și pregătit pentru utilizare.

Ulterior, acesta alimentează un grup de cogenerare format din motoare termice alimentate cu gaz și generatoare electrice, capabile să producă simultan:

• energie electrică;
• energie termică.

Acest sistem permite valorificarea aproape completă a energiei conținute în biogaz, atingând o eficiență totală de până la 90% din energia primară disponibilă.

Capacitatea de producție

În mod orientativ, o fermă cu aproximativ 100 de unități vită mare (UBA) aflate în lactație poate produce în mod continuu:

• aproximativ 25 kW energie electrică;
• aproximativ 45 kW energie termică brută.

Producția este constantă și funcționează 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, indiferent de condițiile meteorologice.

Tehnologia poate fi adaptată și pentru alte tipuri de exploatații zootehnice, inclusiv:

• ferme de porcine;
• ferme avicole;
• ferme de iepuri;
• ferme de ovine.

Integrarea în fermă

Instalațiile bazate pe tehnologia Micro ocupă o suprafață redusă și au o înălțime limitată, ceea ce facilitează integrarea lor în cadrul exploatației agricole existente.

Fiind proiectate pentru a fi amplasate în apropierea sau chiar în interiorul complexelor zootehnice, acestea nu generează un impact vizual semnificativ asupra peisajului și nu modifică în mod relevant aspectul zonei rurale.

Datorită dimensiunilor compacte, automatizării ridicate și utilizării exclusive a resurselor deja disponibile în fermă, tehnologia Micro reprezintă o soluție eficientă pentru transformarea exploatațiilor zootehnice în unități agricole mai autonome, mai sustenabile și mai puțin dependente de sursele externe de energie.

Funcționarea instalației este complet automatizată și poate fi monitorizată și gestionată de la distanță oriunde există o conexiune la internet.

Operatorul poate controla și verifica în timp real parametrii instalației utilizând un computer, o tabletă sau chiar un smartphone, prin intermediul unei aplicații web dedicate.

Unul dintre principalele avantaje ale tehnologiei Micro este faptul că nu necesită personal dedicat exclusiv operării instalației. Sistemul este proiectat pentru a funcționa autonom, iar intervențiile necesare din partea fermierului sunt minime și foarte simple.

În medie, activitățile zilnice de verificare și supraveghere necesită aproximativ 15 minute pe zi.

Astfel, crescătorul de animale își poate concentra timpul și resursele asupra activității principale – gestionarea și dezvoltarea fermei – beneficiind în același timp de producția proprie de energie și de costuri operaționale foarte reduse.

Automatizarea avansată, monitorizarea la distanță și necesarul minim de intervenții umane fac din tehnologia Micro o soluție deosebit de atractivă pentru fermele mici și medii, unde disponibilitatea forței de muncă reprezintă adesea o resursă limitată.

Cogeneratoarele de tehnologie Micro sunt realizate pe baza unor motoare cu ciclu Otto, în 4 timpi, alimentate cu gaz, produse de constructori de prim rang, asociate cu generatoare sincrone sau asincrone, în funcție de aplicație. Acestea sunt instalate în interiorul unui container tehnic, într-o configurație care asigură o insonorizare adecvată și o izolare eficientă față de mediul exterior.

Configurația cogeneratoarelor este aleasă astfel încât să garanteze funcționarea continuă a grupului 24 de ore din 24, caracterizată prin perioade minime de oprire pentru operațiunile de întreținere. De asemenea, mentenanța cogeneratorului este concepută pentru a fi simplă, oferind operatorului instalației posibilitatea de a efectua direct majoritatea operațiunilor de întreținere curentă, dacă dorește, fiind necesară doar o instruire minimă.

Eficiența grupurilor de cogenerare poate fi verificată în fișele tehnice specifice fiecărei dimensiuni de instalație. Mai jos sunt prezentate valorile nominale maxime ale randamentului, raportate la energia primară (chimică) a combustibilului introdus în motor. Valorile efective ale randamentului global depind în principal de dimensionarea schimbătoarelor de căldură montate pe gazele de evacuare ale motoarelor, dimensionare stabilită în funcție de capacitățile specifice de recuperare termică ale fiecărei exploatații.

Producerea căldurii de către grupurile de cogenerare are loc sub formă de apă caldă la o temperatură de 80–85°C. Pentru a maximiza recuperarea energiei termice, căldura este extrasă atât din lichidul de răcire al motorului (mantalele de răcire), cât și din gazele de evacuare.

Aproximativ 50% din căldura astfel recuperată este utilizată pentru menținerea temperaturii digestorului. Restul energiei termice poate fi folosit pentru acoperirea necesarului de căldură al fermei, atât în sezonul rece (încălzirea apei pentru adăpare, sala de muls, clădirile fermei etc.), cât și în sezonul cald (uscarea furajelor).

Până la 90% din energia primară conținută în biogaz este convertită și recuperată sub formă de energie electrică și apă caldă, valorificând astfel la maximum potențialul energetic al biogazului produs. În consecință, eficiența (randamentul) de conversie a tehnologiei Micro este foarte ridicată.

Echipamente de cogenerare (CHP)

Sunt utilizate grupuri de cogenerare bazate pe motoare industriale consacrate, inclusiv soluții Kubota, Toyota, Tedom și alte echipamente echivalente, în funcție de puterea instalată.

Funcționarea instalației poate fi sintetizată după cum urmează:

Colectarea dejecțiilor lichide și solide: dejecțiile animale produse zilnic în fermă sunt colectate și pompate către digestor.

Producerea biogazului: efluenții zootehnici sunt supuși procesului de digestie anaerobă într-un mediu închis și controlat – digestorul – unde are loc producerea biogazului.

Generarea energiei electrice și a căldurii: biogazul produs este aspirat și ars într-un motor pe gaz amplasat în interiorul containerului tehnic. Acesta antrenează un generator electric trifazat, permițând producerea de energie electrică. Împreună cu sistemul de recuperare a energiei termice, ansamblul formează un sistem de cogenerare.

Stocarea digestatului: cantitatea zilnică de dejecții stabilizate (digestat) este evacuată din digestor prin pompare și direcționată către bazinele de stocare existente în cadrul exploatației agricole.

Energia electrică produsă de instalație poate fi utilizată în mai multe scopuri. O mică parte din aceasta (9–10%) este consumată de instalația însăși pentru acoperirea necesarului propriu de energie electrică, necesar funcționării echipamentelor electromecanice (autoconsum).

Cantitatea rămasă de energie electrică poate fi utilizată pentru acoperirea consumului de energie al exploatației agricole și/sau poate fi livrată în rețeaua națională de energie electrică, în baza unui contract încheiat cu operatorul competent pentru preluarea energiei produse. În acest mod, energia generată din biogaz este valorificată atât pentru reducerea costurilor energetice ale fermei, cât și pentru obținerea unor venituri suplimentare din vânzarea surplusului de energie.

În ciuda dimensiunilor reduse, microinstalația este dotată cu o tehnologie avansată care permite recuperarea eficientă a căldurii produse de secțiunea de cogenerare.

Căldura este generată în timpul procesului de ardere a biogazului în motorul primar cu ciclu Otto, simultan cu producerea energiei mecanice. Energia mecanică generată de motor reprezintă lucrul util și este transformată integral în energie electrică prin antrenarea unui generator trifazat. Căldura produsă de motor este recuperată și transferată sub formă de apă caldă, disponibilă pentru diverse aplicații, fără a fi necesară disiparea acesteia în mediul înconjurător, așa cum se întâmplă în domeniul auto, unde este considerată „energie reziduală”.

Energia termică produsă de motorul cu ardere internă se regăsește în două fluxuri principale:

în lichidul de răcire al motorului, similar circuitelor de răcire utilizate la autovehicule;

în gazele de evacuare rezultate în urma procesului de combustie.

Tehnologia Micro permite recuperarea căldurii din ambele surse sub formă de apă caldă la o temperatură de 80–85°C.

Cantitatea de energie termică disponibilă în urma procesului de cogenerare poate fi determinată din fișa tehnică a grupurilor de cogenerare. Circulația agentului termic care transportă căldura recuperată către punctele de consum este asigurată de un grup automat de pompare și reglare termo-hidraulică.

Energia termică disponibilă poate ajunge până la 1.500 litri/oră de apă caldă la 80°C pentru fiecare 25 kW instalați.

Instalația de biogaz desfășoară procesele biologice de digestie anaerobă la o temperatură internă de aproximativ 42°C. Din acest motiv, o parte semnificativă a energiei termice recuperate este reutilizată pentru menținerea digestorului la temperatura optimă de funcționare. Această cantitate reprezintă aproximativ 50% din energia termică brută produsă.

Restul căldurii, care rămâne totuși considerabil, este pus la dispoziția exploatației agricole pentru diverse utilizări, precum:

• încălzirea sălii de muls
• încălzirea apei pentru adăparea animalelor
• încălzirea locuințelor și a clădirilor fermei
• prepararea apei calde menajere (ACM)
• uscarea furajelor
• alte aplicații care necesită energie termică

Proprietarul instalației poate integra cu ușurință propriul sistem de valorificare a căldurii, conectându-se la racordurile libere ale schimbătorului de căldură, deja prevăzut în container și proiectat special pentru acest scop.

În acest mod, pot fi valorificate pe deplin avantajele tehnologiei Micro, maximizându-se gradul de utilizare și eficiența globală a instalației.

Căldura excedentară, care nu este recuperată sau utilizată în niciun mod, este disipată prin intermediul radiatoarelor integrate în echipament. Acestea asigură evacuarea controlată a surplusului de energie termică, garantând funcționarea sigură și stabilă a instalației chiar și în situațiile în care necesarul de căldură al exploatației agricole este redus sau inexistent.